Redactată de un colectiv de elevi sub îndrumarea doamnelor profesoare Eva Ţicle şi Gabriela Ciocian revista îşi propune ca in această era a informaticii, când calculatoarele ocupă tot mai mult timpul elevilor, să menţină interesul pentru lectură cercetare şi cunoaştere.

    Am pornit la drum în 2004, cu o ediţie specială ocazionată de un important act de cultură din viaţa comunităţii locale dar, mai ales, a profesorilor şi elevilor şcolii, dezvelirea bustului marelui voievodul Mihai Viteazul, în incinta şcolii care îi poartă numele. Dezbaterile ocazionate de eveniment, lucrările ştiinţifice despre faptele  voievodului- symbol, susţinute de profesori  şi specialişti din domeniul istoriei, culturii, au fost publicate în revista cu un titlu sugestiv ,,Arc peste timp’’ Revista a servit foarte bine scopului special şi atât!
    Motivaţi de interesul pentru revistă,  preocupaţi de ideea că, noi, cadrele didactice, avem în mâinile noastre pregătirea tinerei generaţii, că elevii trebuie ajutaţi să găsească răspuns la dilema ,,a avea’’ sau ,,a fi’’, gândindu-ne la avertizarea lui Confucius ,,...a studia şi a nu gândi este o risipă, a gândi şi a nu studia este periculos”,  am hotărât să continuăm editarea revistei, să menţinem interesul elevilor pentru lectură şi cercetare. Am păstrat titlul, dar am schimbat două aspecte: conţinutul  şi autorii.
    ,,Arc peste timp” este o revistă mozaic, în care au fost publicate: rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale elevilor, unele din aceste  lucrări fiind premiate la nivel judeţean, naţional sau chiar internaţional, articole dedicate unor personalităţi, unor evenimente din istoria şcolii precum şi aniversarea a 35 de ani de existenţă, articole despre preocupările şi frământările elevilor, gânduri ale foştilor absolvenţi; iar semnatarii conţinutului sunt elevi. Noi, dascălii, ne-am retras după cortină cu rolul de consilieri, pentru că  un  bun dascăl  îi învaţă pe discipoli să acumuleze pentru a putea deveni  independenţi.  
    Răsfoind, cu sfială, paginile celor câtorva  numere ale revistei mă încearcă mari emoţii, pentru că-i regăsesc pe elevii noştri în faţa paginilor albe. Ei plutesc între cunoscut şi necunoscut, între dorinţa de a se exprima şi lipsa de experienţă. Îşi asumă riscul şi ajung să-şi concretizeze un sistem propriu de gândire, raportat la un sistem propriu de valori, iar, de aici, totul curge lin ca într-o dulce descătuşare. Încep să vadă ceea ce toată lumea a văzut şi să gândească ceea ce nimeni nu a gândit. Aceasta este creaţia!
    Ce sentimente aş putea avea când vorbesc despre responsabilitate, implicare, curaj, dar, mai ales despre credinţă? Satisfacţia că am ajuns să-i aduc pe elevi la poarta propriei cunoaşteri.
    Mă bucur că am contribuit la editarea revistei ,,Arc peste timp’’, că îndemnul colectivului de redacţie din primul număr ,,dacă voi colegii noştri, veţi citi această revistă din simpla curiozitate sau din nevoia de a şti, vom fi bucuroşi, dar, dacă sufletul vi se va aprinde la citirea articolelor, dacă nevoia de a cunoaşte vă va îndemna la cercetare, atunci vă aşteptăm alături de noi, ’’a dat roade şi  numărul celor care au colaborat a crescut an de an, dar, mă bucur, mai ales că am avut suficientă imaginaţie şi curaj pentru a înţelege că lumea elevilor se învârte, în primul rând, în jurul lor.
                                                                                Profesor  Eva Ţicle